Am ajuns acasa si am gasit casa goala.EA nu era... E un loc pustiu pe care l-am simtit inca de cand am intrat, miroase a gol, a casa din care a plecat cineva.
Stiti curentul ala care se creeaza in momentul in care cineva paraseste o incapere? Ei bine, curentul ala inca era in casa in urma EI. In casa e frig si am senzatia ca e mult mai mare decat e de fapt.
A plecat... Nu stiu daca pentru totdeauna sau daca pentru moment, cert e ca acum sunt in bucatarie, am cumparaturile in fata si imi dau seama ca nu le-am facut pentru nimeni. Nu erau pentru mine; eu nu breau 3in1 si nici laptele batut nu-mi place. Nu ma mai rasfat...
Nu-mi place sa ma plang, sa fiu compatimit, sa afle cei din jurul meu ca sufar si folosesc acest blog ca mod de descarcare nu ca un jurnal al nefericirii mele.
Momentul asta se lasa asteptat de ceva timp, am primit amenintarile de rigoare inca de cu mult timp in urma.IGNORE. Asa suntem (sunt) noi barbatii: nu bagam in seama faptul ca EA s-a vopsit sau ca si-a schimbat culoarea fardului de obraz, nu vedem cizmele alea dragute de la Batta sau cerceii de la Meli Melo dar ea vede faptul ca ti-a iesit un fir alb, ca esti mai trist decat ieri si ca probabil ai avut o zi grea la serviciu.Asa e EA...
A plecat. A plecat si a lasat un gol imens in inima si in camera mea.Dar asa e EA...hotarata !
" P.S...Fraza aia se traducea: Mai mult decat viata, atat te-as iubi ! "
marți, 11 decembrie 2007
Mai mult decat viata, atat te-as iubi !
Publicat de
Bogdanelu
la
20:23
Etichete: ilona, personal, singuratate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu