Doubt

Acum am aflat o veste pe care ma temeam sa o aud dar asa cum se zice la romani: "de ce ti-e frica nu scapi" am patit-o si eu.
E posibil ca posturile mele anterioare sa fi fost inutile, sa le fi facut in zadar, sa fi fost facute pentru...pentru cine?
Pentru persoana care acum cinci minute mi-a zis : "M-am gandit sa raman.","Nu stiu ce o sa fie cu viata mea." sau pentru persoana care mi-a zis ca ma adora, care plangea cand nu petreceam noptile impreuna?! Pentru cine am stat ore in sir fara nici un gand in minte decat cel care era la ea?
Cam naspa sa aud asta, dar asa cum fiecare om are un moment de ratacire in viata, sper ca asta sa fie al ei si sa o vad sambata in aeroport, zambind, sa o iau in brate si sa-mi spuna ca ma iubeste si ca i-am lipsit atat de mult incat de-acum vrea sa-i fiu aerul pe care-l respira,sa ma tina de mana si sa tremure cand o sa sarut si sa-i spun: "Ce dor mi-a fost de mirosul tau!"...
E o poveste mult prea complicata a mea si a ei sa o pot spune aici si de aceea oricine ar citi-o nu ar intelege mare lucru si nici nu am dispozitia necesara de a face asta.
Sunt mahnit, si hainele cernite pe care le port reflecta starea mea de spirit...Si tot ce mai spun e ca nu as vrea ca data de 22 iunie sa fie ziua in care am strans-o in brate ultima oara!
O iubesc si ma intreb: 1+1 tot 1 fac? ( nu cred ca am sa aflu vre-odata raspunsul asta )